PIETRELE ȘI ÎNĂLȚAREA LOR PRIN ÎNCREȚIRE

  • În partea sudică a Podișului Transilvaniei, Munții Parângului, mândrindu-se cu înalta Păpușa sau Mândra, depășesc cu 19 centimetri, altitudinea de 2500 metri, măsurată de la baza stațiunilor de cercetare, situate în județele Gorj și Hunedoara.Golurile alpine, lacurile glaciare , pârâuri repezi de munte și nelipsitele relații de altitudine și atitudine față de impozanta măreție a munților atrag tot mai mulți temerari, dornici de aventuri. Turismul montan este spectaculos atât în timpul anotimpului iarna, cât și în celelalte anotimpuri. Simplitatea muntelui sfidează exotismul promovat și satisfăcut mai mult sau mai puțin, în locații precum Insulule Arhipelagurilor nipon și grec, Riviera Franceză cu celebrele Saint-Tropez și Monaco, insulele Italiei sau istorica Malta. Nu sunt de ignorat nici Cipru sau Croația de pe Coasta Dalmată.
  • Varianta Loco, legată fără scepticism de cuvântul japonez ILOKKU ( oglinda stării sufletești ) nu este întotdeauna cea mai cristalizată oglindă a sufletului. Influența anotimpurilor, momentele zilei când poetul își creionează cu mintea râurile repezi ce coboară la vale, păduri și pajiști alpine ce nu se mai sfârșesc, trecători și văi adânci, munții care par tot mai încrețiți.Prin defilee abia de își mai găsesc loc de adăpat , bietele animale sălbatice, vânat prețios al Fondului Cinegetic. Expansiunea lingvistică a căpătat alte dimensiuni culturale, astfel că, frumusețea râurilor de munte are scop energetic, împiedicând înotul nestingherit al acipenseridelor împotriva curenților.
  • Din condeiul povestitorului, țâșnesc adeseori focuri de armă, ca într-o perioadă, în care crestele înalte, pantele abrupte, stâncile golașe primeau numele luptătorilor pentru libertate și dreptate. Stâncăria a devenit mediul caracteristic , care delimitează zona sălbatică a caprei de munte, de zona în care cuibăresc vulturii. La fel, pajiștile ascund stânele oierilor sau turmele de creștini care aleargă către o nouă peșteră a unui anahoreic. Pentru vizionari, picturile de suprafață ale munților, masele de rocă granitică sau șisturi bituminoase, culorile deloc întâmplătoare, îi atrag pe iubitorii muntelui într-un misterios parcurs al eliberării sufletului și trupului.
  • Nucleul Pământului, materialul și materia ce au cultul durabilității se completează cu noțiunile geografice.Depresiunea Pietroșani cu Defileul Jiului deschid Poarta spre vestul țării, oferind o infrastructură feroviară ineficientă pentru afluxul de călători. Asemenea poveste se regăsește și pe drumul european, unde căderea unui copac pe asfalt sau stânca prăbușită peste o mașină sunt știri de senzație. De-a lungul Văii Jiului, muntele a fost străpuns prin 42 de tuneluri, făcând loc stațiilor învechite de cale ferată. Fiecare a primit nume amuzante, ce își au poveștile lor : Strâmbuța, Livezeni, Pietrele Albe, Lainici, Meri, Valea Sadului, Parângul, Budieni, Ecaterina Teodoroiu.Imediat ce se scapă de orașul cu trecut bogat în explorări miniere, o cavernă plină cu galerii necunoscute, un oraș gri, așezat la poalele munților Vâlcan, se ajunge la granița României cu fostul regat al Ungariei.Orașul carbonifer Petroșani, care exploata cele mai importante zăcăminte naturale este astăzi un centru de interes turistic, datorită stațiunilor montane Rusu , Straja și Voineasa. Ultima este drum de legătură cu Valea Oltului, prin parcurgerea traseelor montane Vidra- Voineasa, Brezoi, Valea Oltului.
  • Cea mai frumoasă priveliște care separă Munții Parâng de Munții Godeanu se observă de la altitudinea de 2405 metri, măsurată în piscul Vârful Cârja. Numele locului nu este întâmplător, dacă ne gândim la complexitatea traseului montan.Cu siguranță, temerarii care au arborat drapelul României în acel loc, au căpătat ca amintire câte ceva din arsenalul secțiilor de Ortopedie ale spitalelor,.Fericiți, doctorii își etalează elegantele costume de drumeție montană. Nu de fiecare dată , vremea și fața încrețită a munților îi primesc cu voioșie.
  • Înțelepciunea străbunilor nu putea fi mai bine înțeleasă decât prin apropierea de natură, de sălbăticie.Pentru a îndeplini condiția de turist incomod, am anunțat Serviciul Salvamont că voi petrece noaptea dintre 14 spre 15 august , într-un refugiu montan, pe care îl identificasem pe harta turistică.Ajunsă o dată cu noaptea la locul respectiv, m-a cuprins un sentiment dezgustător, constatând că fusese transformat în WC, toaletă publică , montană. Era devastat și ultima inscripție era datată din anul 2003.M-am campat într-o căldare glaciară,îndepărtând gândul că vreun urs sau o altă sălbăticiune s-ar apropia să mă atace. Eram convinsă că semnal nu este și nicio șenilată a Salvamont nu ar fi reușit să ajungă în timp util, în acel loc.Singura teamă era să nu adorm și să mă trezesc jefuită: acte, telefoane, mici aparate de autoapărare pe timp de noapte.La Vârful Parângul Mic , aflat la 2047 metri altitudine, fără conexiune Vodafone, nu-mi rămânea decât să filmez apusul spectaculos al Soarelui.
  • Versul japonez,îmi revenea obsesiv în minte : Fără penel, salcia pictează pe vânt. A început a sufla un vânt rece, iar ploaia molcomă , căzută după miezul nopții, alungase în adăposturi orice ființă cugetătoare.În inima munților, toamna se instalează mai devreme, iar lacurile glaciare presărate precum lacrimile complicității cu supraviețuirea, încremenesc sub tăcerea dimineților răcoroase de vară.Studiată meteorologic, temperatura anunțată la 34 grade, s-a transformat rapid în ploaie înghețată, fulminând cu lapovița. Calendaristic ,era mijlocul verii.Privind de la poalele munților, perdeaua de nori învăluia nestingherită , crestele înalte.Muntele nu e prietenos. E rece, e glaciar, e misterios precum formele și sunetele unui vultur mut, ce are piciorul și aripa înnegrite de timp, pecetluite pe stâncile impenetrabile, ca un simbol al eternității. Așa am văzut atunci; un vultur imens desenat cu negru, pe o pantă neabordabilă turistilor.
  • Revenind în lumea lui YOXO sau Soyoxo, dezgustul devine aproape insuportabil, concurând cu crize existențiale , de ordin patrimonial.O escapadă cu buget redus echivalează cu frustrarea, ierarhizarea socială, structura piramidală a familiilor consangvinice stratificate precum vegetația montană: pajiști, păduri de foioase, de conifere, zone de vegetație pitică, jnepeni, ienuperi, plante medicinale și creste aride. Revenind de la Vârful Cârja , la zona de circulație rutieră aud ca prin dublul ax helicoidal celebrele înjurături, noxe și frânări bruște : ,,Am cocârjat-o, i-am dat pe coastă, de-am rupt-o, am forjat-o , acum o pregătesc de vânzare ".Mirosul îmbâcsit al sălii de așteptare a gării Petroșani, cu iz de formol și jeg, mă coboară de pe locul vulturilor, în groapa șobolanilor de galerii subterane, de manguste și salamandre.
  • Visam la comparația redusă ca expresivitate : Nebună, mai nebună decât nebunii, o nebună liniștită legată într-un lanț trofic nepotrivit. M-am bucurat , că nu se deranjase Salvamontul, să mă binedispună cu vreo amendă sau avertisment. Ce-i drept, o dronă survolase toată noaptea perimetrul în care campasem. N-am ]nchis un ochi , iar oboseala era vizzibilă. Ziua de plajă , la care visasem era în acord cu vechiul proverb : Potriveala de acasă, nu este ca cea de la Târg.

Înapoi la blog
RuffRuff App RuffRuff Apps by Tsun